Improvizatia sau paradisul relatiilor

Mie imi place improvizatia. Este exact unul din lucrurile de care are nevoie sufletul meu pentru a se exprima artistic. Improvizatia este o arta colaborativa in care protagonistii de pe scena construiesc povesti fara un scenariu prestabilit. Dincolo de faptul ca te exprimi artistic si te amuzi teribil, pentru ca improvizatia este menita sa fie amuzanta, te si construiesti ca om. Inveti sa fii mai bun ca persoana ca sa poti fi mai bun pe scena.

Improvizatia are cateva principii pe care se bazeaza si care fac ca scenele sa fie amuzante si pentru public si pentru cei de pe scena, tocmai pentru ca nu exista un scenariu. Ai niste coordonate care te ajuta sa construiesti o poveste 🙂

Acestea sunt dupa cum urmeaza (le voi lasa cu formularea lor din engleza, este mai sintetica si precisa):

  1. You are all supporting actors.
  2. Always check your impulses.
  3. Never enter a scene unless you are NEEDED.
  4. Save your fellow actor, don’t worry about the piece.
  5. Whatever the problem, be part of the solution.
  6. Your prime responsibility is to support.
  7. Work at the top of your brains at all times.
  8. Never underestimate or condescend to your audience.
  9. No jokes (unless it is tipped in front that it is a joke.)
  10. Trust… trust your fellow actors to support you; trust them to come through if you lay something heavy on them; trust yourself.
  11. Avoid judging what is going down except in terms of whether it needs help (either by entering or cutting), what can best follow, or how you can support it imaginatively if your support is called for.
  12. LISTEN
  13. ACCEPT – SAY YES… AND…

Ganditi-va pentru cateva clipe cum ar fi viata noastra, daca ne-am ghida dupa aceste principii super simple.

Ca sa intelegi si mai bine despre ce vorbesc ai putea sa vezi un spectacol de improv, cum ar fi cel al baietilor de la Backstage Boys sau Impro Fun. Sau poti sa te inscrii la cursurile Scolii de improvizatie de la Teatrul fara frontiere.

backstage

A tacea in ritmul potrivit

27-de-ragazurisursa foto: 27 de ragazuri

Acum aproape doua saptamani m-am oprit la unul din cele 27 de ragazuri – la un atelier de pantomima, explorarea corpului prin pantomima. Silviu Man este cel care ne-a initiat cu pasiune si mult umor in ce inseamna pantomima. Ne-a initiat mai intai explicit prin ceea ce ne-a povestit si prin exercitiile lucrate impreuna si implicit prin propia prezenta si exemplificari de ipostaze pantomimice (nu stiu daca exista asa ceva, daca nu tocmai am inventat o categorie care se refera la gesturi, constructii de miscare specifice pantomimei). Acest atelier mi-a descoperit mai multe lucruri si m-a facut sa reflectez la ele:

* Suntem anchilozati, ne miscam greu la exercitii simple de incalzire a corpului si obosim repede. Suntem incremeniti. De multe ori asta cred ca are efecte si asupra sufletului sau a mintii, care raman si ele incremenite. Va propun sa treceti in revista la sfarsitul zilei in ce pozitie se afla corpul vostru din 30 in 30 de minute pe parcursul a 10-12 ore. Probabil ca nu veti inregistra miscari notabile in afara de ridicatul din pat, mersul la sau de la munca, mutarea cumparaturilor de pe raft in cos si din cos in plasa, culcatul inapoi in pat. In rest stam.

* Pantomima se bazeaza pe izolarea miscarilor corpului, astfel inacat gestul sa fie perceput si decodificat de public aproape de realitatea a ceea ce vrea sa exprime (ganditi-va cum stai atarnat de o franghie, dar fara sa ai o franghie de fapt sau sa mergi, insa fara sa te deplasezi).

* Incercand numai un exercitiu simplu de pantomima, cum este mersul, iti dai seama cam cati muschi trebuie sa pui la treaba in proprpiul corp si cat exercitiu iti trebuie pentru lejeritate. La acelasi exercitiu iti dai seama cat de relexat trebuie sa fii in restul corpului… si al mintii… si nu esti.

* Frumusetea pantomimei nu sta in tehnica impecabila a gesturilor si imaginilor facute de corp, ci in emotia pe care o imprima sufletul miscarii. De fapt este o armonizare. Corpul duce mesajul sufletului spre celalat suflet al spectatorului, tacand in ritmul potrivit.

* Cand faci pantomima trebuie sa fii foarte constient si prezent la fiecare incordare-relaxare de muschi, la fiecare micro-miscare. Sa ai o imagine launtrica a felului cum apare in exterior corpul tau si tot ce faci…

* Iti dai seama ca gesturile pe care le faci cand ai fizic obiectele prezente, trebuie sa fie la fel de reale/realiste cand nu le ai. Ganditi-va cum tineti o floare sau deschideti o usa. Ele nu exista, dar gestul trebuie sa creeze imaginea existentei lor.

* In pantomima daca nu esti autentic dispare magia, totul devine doar o executie bine cizelata sau chiar impecabila, fara fior, fara emotie.

* “Trupul nu stie sa minta, asa ca trebuie lasat sa spuna adevarul”… despre ce este in suflet

* Pana nu incerci sa faci ceva cu corpul tau nu realizezi cata munca, disciplina si tenacitate presupune aceasta arta. E frumos sa degusti un varf de lingurita din ce inseamna drumul, care parcurs frumos, te face sa sclipesti pe scena si sa ii bucuri pe altii.

* Atelierul de pantomima a fost un bun prilej de reflectie asupar corpului, cum il ducem in doua extreme la fel de distructive: fie ne batem joc de el prin alimentatie si ritm de viata aiuritor fie il fetisizam si nu mancam decat la gramaj dupa prescriptia nutrionistului, il impachetam in tot felul de creme si il supunem la tot felul proceduri.

* Corpul este perceput in zilele noastre mai mult ca un instrument, ca o “masinarie” care indeplineste niste functii utilitare: de la caratul cumparaturilor la sex. Daca l-am privi intr-o intrepatrundere cu sufletul sau ca pe o “locuinta” temporara a acestuia, i-am da alta valoare si l-am trata altfel… cu mai mult cap sau cu mai mult suflet 🙂

Ce inseamna maturizare

E clar ca este un proces. In “bula mea sociala”, unii ar fi de acord, ca a te maturiza inseamna mai ales sa treci de la statutul de chirias la cel de proprietar, de la cel de celibatar la cel de casatorit, de la flutura lume la parinte… si tot asa… ce sa mai “om cu responsabilitati” – lucruri concrete, niste marcatori clari ale unor stadii. Insa de cele mai multe ori, le scapa indicatorii mai “subtili” ai maturizarii, care sunt valabili indiferent de statutul social, material, civil sau de varsta…

Recunosc, ca pana mai ieri, cand reflectam la ce inseamna maturizare, simteam ca e ceva ce lipseste din configuratia acestui proces asa cum il observam definit de cei din jur si nu stiam cum sa pun punctul i sau umlautul pe Ü si sa zic “da! asta inseamna maturizare! gata e totul limpede! iar eu in tot procesul acesta sunt undeva pe la 6 din 10 etape ale maturizarii”. Insa ieri mi s-a aratat 🙂 cand am intrat aici si am vazut aceasta imagine, pe care v-o recomand sa o priviti ca pe o oglinda. Ce va arata?

Dimineata de Coaching

Din cand in cand este bine sa facem un pas in afara noastra pentru a vedea mai bine ce se afla inauntrul nostru si cum ceea ce este acolo are consecinte asupra ceea ce se intampla in exteriorul nostru in relatia cu ceilalti. Uneori e benefic sa deschidem acel oblon, pe care ni l-am construit mai mult sau mai putin constienti, sa ne reimprospatam privirea spre ceilalti si spre “cum ceea ce suntem si credem ca suntem” se rasfrange asupra a ceea ce ne dorim si ceea ce construim (relatii, idei, ganduri, actiuni…).

O astfel de activitate care te scoate din cotidian este Dimineata de Coaching cu Mihai Stanescu. A trecut o saptamana de atunci si inca sunt bucuroasa si ganditoare (in senesul cel mai bun al cuvantului) la cele intamplate acolo. Dimineata de Coaching a inceput relaxat intr-o zi de sambata (25 februarie), in ambianta placuta a unei incaperi de la cafeneaua Van Gogh. Am pornit explorarile cu privire la relatii (pentru ca asta era tema) cu un citat, care pe parcursul intregii sesiuni s-a dovedit esentializarea perfecta pentru ce inseamna o relatie si prezenta noastra in respectiva relatie. Citatul al carui autor nu mi-l mai amintesc este “Everything is in everything”, aceste 4 cuvinte cuprind in sine intelesul – ca in orice gest pe care-l exprimam spunem totul despre noi, despre viata noastra, despre cum suntem si vedem lumea. Iar lucrurile se vad cel mai bine si limpede cand ai o atitudine neutra fata de cel/cea cu care urmeaza sa relationezi – o atitudine nici buna/pozitiva, dar nici rea/negativa – ci pur si simplu starea de a nu judeca, ci doar de a privi si de a fi TU ok cu tine.

Iata cateva din lucrurile importante pe care le-am aflat lucrand impreuna cu grupul si coach-ul. Importante, in sensul ca au aruncat o noua perspectiva asupra felului in care eram obisnuita, “antrenata” sa gandesc pana la sesiunea de coaching:

1. Intr-o relatie exista 3 entitati (si nu 2 cum credeam eu): EU/NOI + TU/VOI + RELATIA

2. In cadrul unei relatii investitia nu se face in celalalt, ci in relatie

3. In consecinta, lucrurile nu mai merg atunci cand relatia este ignorata de unul sau de toti cei implicati in ea

4. Ceea ce inseamna ca a pune problemele dintr-o relatie pe seama celuilalt (reprosuri) sunt neconstructive, este potrivit sa pui in discutie in mod constant si eficient “relatia” ca produs al participarii/neparticiparii indivizilor.

5. Suntem o parte a tot ceea ce ni se intampla, daca lucrurile sunt bune sau (mai ales) rele am fost implicati – chiar si adoptand o atitudine pasiva.

Toate acestea le-am descoperit prin discutii ghidate de coach si prin exercitiile practice in care m-am implicat impreuna cu cei prezenti. Este uimitor cate poti descoperi despre tine si despre ceilalti in 4 ore de lucru intens. Este un efort de gandire, de exemplu sa te gandesti si sa spui ce ai avea nevoie ca o relatie sa fie ok, iar apoi este si mai greu ca pentru ceea ce ai exprimat in idee, sa gasesti mecanismele, mijloacele concrete de a pune in aplicare ideea. Ganditi-va ca va doriti “incredere” intr-o relatie, cum o transpuneti in fapte?

La multe din intrebarile puternice de relflectie nu am nici acum raspuns, insa chiar exercitiul explorarii si faptul ca te gandesti inca la raspunsuri sau la alte intrebari deja intind limitele in care te simteai caldut si confortabil… si uite asa cand dai de “greul frumos” incepi sa cresti. 🙂

Urmatoarea sesiune a diminetii de coaching este pe 24 martie. Pentru a fi la curent cu tema care se va discuta si cu inscrierile, urmariti pagina Diminetile de Coaching si blogul lui Mihai Stanescu