Per asper ad astra

In urmă cu mai mult 2 ani, am primit un tablou de la o prietenă de poveste, pictat chiar de ea cu gândul la mine. Erau pictate pe acel tablou câteva cuvinte în hindu, care aveau legătură cu imaginea din tablou. Într-o  traducere aproximativă, acele cuvinte spuneau că, prin spini ajungi la fericire. La acel moment m-am gândit la dictonul latin ”Per asper ad astra/Prin greutăți ajungi la stele”…

Toți ne dorim să avem succes, să fim cei mai buni în orice ar fi lucrul pe care ni-l  propunem, vrem să avem o viață lipsită de griji, să o ducem bine din toate punctele de vedere, să avem cele mai tari relații, împlinite și tumultoase, să fim cei după care se întorc capetele când intrăm într-o încăpere… și… și… și… Iar asta  este foarte bine, numai că pe cât de mult ne gândim la aceste dorințe, pe atât de puțin ne gândim la ce sacrificii sau la ce anume trebuie să lucrăm cu noi, cu obișnuințele noastre, cu reflexele noastre pentru a ne putea bucura de ceea ce ne dorim. Ce vreau sa spun, este că mai degrabă ne gândim la ”fericirile” pe care  ni le dorim, ignorând drumul până acolo și ”spinii” pe care este posibil fie sa ii smulgi din tălpi sau să te mai oprești puțin să îți bandajezi rănile din locurile  unde te-au făcut să sângerezi… De cele mai multe ori ne lăsăm duși de entuziasmul rezultatului și nu de parcursul, sacrificiile pe care le implică atingerea lui. Așa că este mai important să știi ce anduranță ai și prin ce ești dispus să treci sau la ce ești dispus să renunți pentru visul setat, decât visul în sine.

Experiențele pozitive sunt în unele situații consecința gestionării situațiilor grele, copleșitoare, mai puțin favorabile, sunt rodul depășirii reflexelor avute în a ne confrunta cu diferite situații. Și în acest fel constatăm cum creștem, evoluăm.

 

Advertisements

Craciun vs. Craciun

S-a inserat bine, prima zi de Craciun e pe trecute, inca se mai simte mireasma mirodeniilor din tot felul de bunatati pregatite pentru acest praznic. Inca imi mai suna firav in urechi cateva din colindele ascultate peste zi. Ziua aceasta m-a facut sa reflectez la ce inseamna Craciunul pentru mine si cum percep eu ca este inteles de altii, asa cum este reflectat de mass-media. M-a lovit in moalele intelegerii mele cand o stire anunta “cum isi petrec romanii Craciunul la Mall” sau “cat au cheltuit de Craciun”…

Pentru mine Craciunul inseamna sarbatoare incarcata de semnificatii relgisoase tainice, inseamna praznicul Nasterii Mantuitorului, inseamna miracol, inseamna pietate si bucurie care reverbereaza in traditiile culturii din care fac parte. Un Craciun laicizat, care isi pierde incarcatura spirituala, pentru mine nu are sens. Ma cuprinde un frison cand vad ca totul se transforma exclusiv in sarbatoarea bradului, porcului, a luminitelor, podoabelor si a schimbului de daruri, a sfaturilor menite sa vanda branduri “cum sa daruiesti cu stil Carciunul acesta”, “anul acesta te invatam cum sa daruiesti din inima”, “cum sa alegi darul perfect pentru el/ea in 5 pasi usori”… si nu pentru ca asta ar fi neaparat adevarul (sigur exista si oameni, care petrec sarbatoarea fiind constienti de semnificatia ei profunda), ci pentru ca aceste aspecte sunt scoase in evidenta ca fiind semnficatia acestei sarbatori.

Sa fiti mica reflexie a unei mari Lumini!” – doar daca va place 🙂 – cum spunea Sfantul Grigorie de Nazianz.

Life beauty finder

All journeys have secret destinations of which travellers are unaware. (Martin Buber)

Caminante, son tus huellas el camino y nada más;/ Caminante, no hay camino, se hace camino al andar./ Al andar se hace el camino, y al volver la vista atrás/ se ve la senda que nunca/ se ha de volver a pisar./ Caminante no hay camino sino estelas en la mar. (AntonioMachado)

 

Pauza perfecta in…

… in cativa pasi vioi si foarte precisi, matematici. Nu te incrunta la cuvantul matematica, ea da farmec oricarei poezii, muzici, frunze… dar asta este o alta poveste. Sa revin la Pauza perfecta 🙂

Stiu despre ea de la un Prieten drag si vechi, care imi spunea ca “Pauza perfecta nu inseamna doar a te opri din ceea ce faci. Pauza perfecta inseamna a te deconecta de la ceea ce faci!”.

1. Se alege un ceas potrivit din zi, cam pe la pranzul cel mic, in care ai o ora la dispozitie sa o tai din fata computerului, sa bei o cafea cu un prieten sau o prietena… asa sa-ti tihneasca.

2. Trebuie sa realizezi ca o ora este un timp foarte scurt sa te duci la cafea, sa te intorci apoi la birou, sa depeni o vorba si sa sorbi si cafeaua. Atunci nu iti permiti sa pierzi pe drum mai mult de 5 minute dus si 5 minute intros.

3. Locul, astfel, trebuie sa fie aproape de birou. La fel, castigi timp pretios de stat in tihna vorbelor la cafea, daca devii un obisnuit al locului, cand apari pe usa, la mai putin de 5 minute dupa ce ai salutat, sa ti se aduca cafeaua pe care o comanzi… ca de obicei. 🙂

4. Fiind locul familiar nu mai pierzi timp nici cu acomodarea cu spatiul, cum s-ar intampla daca de fiecare data ai lua cafeaua in alt loc. Asa ca tihna de vorba te cuprinde mai repede.

5. Muzica ce acompaniaza cafeaua aromata si vorba prieteneasca trebuie sa fie chill, sa iti dea o stare de confort, netulburata.

6. Bucura-te de momentul pauzei si vorbeste despre orice are legatura cu VIATA la modul placut 🙂

Si asa o ora care putea sa treaca la fel de bine ca oricare alta, o poti transforma intr-o “mini vesnicie”.

Placut, nu?