Anul vechi si anul nou

Unii oameni obisnuiesc sa spuna ca vor sa scape de anul care trece, ca “duca-se, fara regrete, dar duca-se”, “ce-a fost, a fost, dar sa treaca”, ce sa mai, ca vor sa vina anul nou mai repede si alte asemenea 🙂

Anii oricum vin si se duc in legea lor, fara ca noi sa putem sa ii oprim sau sa intervenim in vreun fel in trecerea lor. Insa ne ramane marea bucurie si incredibilul privilegiu de a avea grija si de a ne preocupa cum ii traim, cum ii petrecem. Eu vad in trecerea anilor mai de graba o continuitate, un parcurs, o evolutie. Nu pot sa neg anul care trece, sa-l arunc nici macar simbolic la cos, pentru ca atat prin momentele lui bune, cat si prin incercarile lui este un an in care eu am trait si am devenit. Si fara acel an nu pot continua dezvoltarea, devenirea in anul care vine. Recunosc ca se face un salt, sa spunem, de la anul trecut la anul nou – cu noi dorinte, noi perspective, noi provocari, noi elanuri – si ca nicicum nu te poti intoarce la ce e vechi, insa fara momentul de dinainte, saltul nu este posibil.

In concluzie mi-e darg anul trecut si sunt recunoscatoare pentru tot ce am trait si ma bucur privind spre ce urmeaza… in continuare 🙂