How we look at paintings

Next time when confronting with gallery fatigue, try to tell yourself a story about the paintings that draw your attention: “We tell stories all the time about everything, and I think we do it because the world is kind of a crazy, chaotic place and sometimes stories, we’re trying to make sense of the world a little bit, trying to bring some order to it.” [Tracy Chevalier]

Craciun vs. Craciun

S-a inserat bine, prima zi de Craciun e pe trecute, inca se mai simte mireasma mirodeniilor din tot felul de bunatati pregatite pentru acest praznic. Inca imi mai suna firav in urechi cateva din colindele ascultate peste zi. Ziua aceasta m-a facut sa reflectez la ce inseamna Craciunul pentru mine si cum percep eu ca este inteles de altii, asa cum este reflectat de mass-media. M-a lovit in moalele intelegerii mele cand o stire anunta “cum isi petrec romanii Craciunul la Mall” sau “cat au cheltuit de Craciun”…

Pentru mine Craciunul inseamna sarbatoare incarcata de semnificatii relgisoase tainice, inseamna praznicul Nasterii Mantuitorului, inseamna miracol, inseamna pietate si bucurie care reverbereaza in traditiile culturii din care fac parte. Un Craciun laicizat, care isi pierde incarcatura spirituala, pentru mine nu are sens. Ma cuprinde un frison cand vad ca totul se transforma exclusiv in sarbatoarea bradului, porcului, a luminitelor, podoabelor si a schimbului de daruri, a sfaturilor menite sa vanda branduri “cum sa daruiesti cu stil Carciunul acesta”, “anul acesta te invatam cum sa daruiesti din inima”, “cum sa alegi darul perfect pentru el/ea in 5 pasi usori”… si nu pentru ca asta ar fi neaparat adevarul (sigur exista si oameni, care petrec sarbatoarea fiind constienti de semnificatia ei profunda), ci pentru ca aceste aspecte sunt scoase in evidenta ca fiind semnficatia acestei sarbatori.

Sa fiti mica reflexie a unei mari Lumini!” – doar daca va place πŸ™‚ – cum spunea Sfantul Grigorie de Nazianz.

Life beauty finder

All journeys have secret destinations of which travellers are unaware. (Martin Buber)

Caminante, son tus huellas el camino y nada mΓ‘s;/ Caminante, no hay camino, se hace camino al andar./ Al andar se hace el camino, y al volver la vista atrΓ‘s/ se ve la senda que nunca/ se ha de volver a pisar./ Caminante no hay camino sino estelas en la mar. (AntonioMachado)

 

Ce inseamna maturizare

E clar ca este un proces. In “bula mea sociala”, unii ar fi de acord, ca a te maturiza inseamna mai ales sa treci de la statutul de chirias la cel de proprietar, de la cel de celibatar la cel de casatorit, de la flutura lume la parinte… si tot asa… ce sa mai “om cu responsabilitati” – lucruri concrete, niste marcatori clari ale unor stadii. Insa de cele mai multe ori, le scapa indicatorii mai “subtili” ai maturizarii, care sunt valabili indiferent de statutul social, material, civil sau de varsta…

Recunosc, ca pana mai ieri, cand reflectam la ce inseamna maturizare, simteam ca e ceva ce lipseste din configuratia acestui proces asa cum il observam definit de cei din jur si nu stiam cum sa pun punctul i sau umlautul pe Ü si sa zic “da! asta inseamna maturizare! gata e totul limpede! iar eu in tot procesul acesta sunt undeva pe la 6 din 10 etape ale maturizarii”. Insa ieri mi s-a aratat πŸ™‚ cand am intrat aici si am vazut aceasta imagine, pe care v-o recomand sa o priviti ca pe o oglinda. Ce va arata?

Luna pe cer

La inceputul acestui an am descoperit un blog super fain, vorbeste pe limba mea, ba mai mult ma surprinde cu idei, ganduri sau formulari. Cand citesc articolele, ma simt ca un copil care a primit pe neasteptate o surpriza, pe care nici el nu stia ca si-o doreste, dar e atat de entuziasmat de asta, incat ii vine sa zburde. Bine, eu zburd interior. πŸ™‚

Intr-unul din articole, care se numeste 27 de schimbari in ianuarie (ele sunt binevenite in orice luna, ca imprima un sens pozitiv in existenta), una din schimbari se referea la a documenta fiecare zi cu o poza si un paragraf. Nu am facut asta zilnic, insa am adunat ceva poze in telefon fotografiind diverse lucruri care mi-au dat o stare. Cam asta e starea mea in serile cu luna plina, de exemplu πŸ™‚

Intalnirea cu vocatia

Am descoperit aseara intr-un articol scris de Cristina Bazavan doua lucruri deosebite: primul ca exista un tanar, pe nume Matei Plesa, care este interesat de meserii rare, despre care nici nu ne mai gandim ca exista si al doilea ca acest interes al lui se materializeaza in documentarea acestor meserii si mestesuguri intr-o serie de filme.

Am urmarit cu aviditate si incantare documentarul despre lutierul Janos Markus Barbarossa. Cine isi imagineaza ca instrumentele muzicale nu sunt scoase pe banda rulanta, facute de cine stie ce masinarie bine calibrata, ci de mainile si priceperea unui om care a facut din aceasta meserie o vocatie. Este incredibil cum acest lutier intelept stie sa spuna in cuvinte atat de simple si atat de profunde care este esenta si rostul unei munci facute cu dedicare. Se aseaza pe cuvintele pe care le rosteste cu grija, iar sensurile parca au trup, carne, aproape ca le poti palpa. Atenta la felul cum vorbeste si ce vorbeste mi-au ramas prinse in memorie urmatoarele cuvinte: “m-am ghidat dupa un singur lucru, daca incerc sa fac ceva, sa-l fac bine si pe urma, sa-mi treaca timpul pe cat mai bun si mai folositor”; “tot ce fac, fac cu pasiune, pentru ca daca ma plictiseste, ce rost sa ii mai vad”.

Pentru mine a fost un documentar revelator, uneori uitam ca muncim nu doar sa ne platim facturi, ci sa dobandim ceva folositor si noi si cei care se bucura de munca noastra. Este minunat proiectul pentru care Matei Plesa isi dedica si timpul si banii si pasiunea. Ii doresc ca acest proiect sa devina unul nu doar national, asa cum isi doreste, ci international.

O sambata lejera :)

Astazi este prima zi cand simt ca vine primavara. Este frumos afara, soarele este domol si se straduieste sa aduca o bucurie, care se transpune ba intr-un mers mai sprintar si entuziast, ba intr-un zambet, ba in priviri. Mai adie si vantul un pic, asa intr-o doara nici sa nu te supere, da’ nici sa nu uiti complet ca abia a plecat iarna.

Pe aceasta vreme perfecta, am pornit sa explorez din bucuriile machiajului facut corect, frumos, ca la carte. Ei bine, am aflat ca in machiaj prima regula este ca… NU exista nicio regula. Insa m-am prins ca exista o randuiala (a modului in care se aplica produsele, o succesiune de pasi) si barometrul bun-simt cand vine vorba de cantitati si intrepatrunderi de culori. Adesea se spune ca machiajul este o masca care aduce in exterior un alt om decat esti, iar ca orice masca, ascunde, acopera. Pentru mine este altfel. Eu percep machiajul mai mult ca pe un exercitiu estetic, de a te face si mai placut decat esti deja (pentru ca, sa fim sinceri, daca esti o persoana antipatica, trasatura de caracter nu ti-o schimba nici 10 tone de machiaj πŸ™‚ ). Este frumos sa iti descoperi chipul cum isi schimba mina, cum isi invioreaza privirea sau creaza impresia de profunzime a privirii, de mister sau cum atitudintea si dispozitia se transforma la atingerea diferitelor texturi si culori de machiaj.

Mi-a placut descoperirea de azi a unei noi expresivitati a prorpriei infatisari si cum am deprins sa manuiesc ustensilele de machij, degradeurile din aceeasi gama de culori si cum cu foarte putin poti crea o schimbare, nu doar de infatisare πŸ™‚

Β