engAGE sau despre demnitatea si valoarea seniorilor din viata noastra

picPentru ca traim intr-o societate care nu stie sa cultive respectul si demnitatea persoanelor care isi incheie activitatea in campul muncii avem nevoie de asemenea proiecte pe care sa le sustinem si sa le facem cunoscute, cum este Proiectul engAGE dedicat promovarii vietii active a persoanelor peste 55 de ani, desfasurat prin Asociatia Eruditus. Zilele acestea, in perioada 10-12 aprilie tarile participante in proiect se intalnesc la Rathenow, Germania pentru a pune in comun experiente si bune practici pentru imbunatatirea vietii sociale a seniorilor. Mai jos gasiti comunicatul remis de Asociatia Eruditus:

Ploiești, Marti, 8 Aprilie, 2014

In perioada 10 si 12 aprilie are loc a doua etapa a Proiectului European engAGE dedicat promovarii vietii active a persoanelor peste 55 de ani, care va avea loc la Rathenow, Germania.

Demarat in octombrie 2013 la Ploiesti de catre Asociatia “Eruditus” in colaborare cu Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga din Ploiesti, parteneriatul pentru invatare Grundtvig are ca scop promovarea acelor exemple de buna practica  ce pot ajuta la integrarea seniorilor in viata activa a societatii. Alaturi de tinerii organizatori, un numar egal de seniori participa timp de doi ani la activitatile proiectului.

Intalnirea din aprilie are ca scop analiza situatiei actuale a seniorilor din fiecare tara partenera (Romania, Germania, Irlanda, Norvegia, Polonia, Turcia), redactarea unui chestionar  ce va fi aplicat  in perioada urmatoare grupurilor de seniori.  Se incearca a identifica dificultatile cu care se confrunta acestia, dar si potentialul pe care il au de a furniza servicii societatii ca si dorintele pe care le nutresc. De asemenea, fiecare echipa va scrie articole pe baza cercetarii sau a experientei proprii astfel incat, prin insumarea lor sa realizam diversitatea aspectelor vietii seniorilor din multiple culturi.

Se va porni de la statistici la nivel national dar si local pentru a ajunge la exemple de actiuni de succes dedicate persoanelor de peste 55 de ani. Accentul se pune pe perceperea  persoanelor de varsta a treia ca fiind nu numai persoane cu nevoi, ci si ca pastratori ai traditiilor, modele de  perseverenta, intelepciune si demnitate.

Se pare ca Romania este o tara a contrastelor, in care pentru multi pensionari anii de viata ramasi sunt  o lupta de supravietuire din cauza problemelor materiale si/sau de sanatate in timp ce altii, mai putini la numar, folosesc acest  timp pentru dezvoltare personala, hobbiuri, informare si socializare. Educatia pare a avea un rol primordial in calitatea vietii seniorilor romani. De asemenea, este necesar ca in Romania sa gasim moalitati de promovare in mass media a populatiei in varsta ca sursa de valori, vizibila si apreciata in lumea moderna.

In ce masura aceste concluzii sunt reale si pentru viata seniorilor in celelalte tari partenere si cum vor putea ele ajuta la realizarea unor schimbari fundamentale in fiecare tara urmeaza sa aflam in urma  atelierelor de lucru din Germania.

Organizatori : Asociatia Eruditus reprezentata prin Felicia Dimulescu Ploiesti
Biblioteca Judeteaana Nicolae Iorga Ploiesti,  reprezentata de  Mihaela Radu

Anul vechi si anul nou

Unii oameni obisnuiesc sa spuna ca vor sa scape de anul care trece, ca “duca-se, fara regrete, dar duca-se”, “ce-a fost, a fost, dar sa treaca”, ce sa mai, ca vor sa vina anul nou mai repede si alte asemenea 🙂

Anii oricum vin si se duc in legea lor, fara ca noi sa putem sa ii oprim sau sa intervenim in vreun fel in trecerea lor. Insa ne ramane marea bucurie si incredibilul privilegiu de a avea grija si de a ne preocupa cum ii traim, cum ii petrecem. Eu vad in trecerea anilor mai de graba o continuitate, un parcurs, o evolutie. Nu pot sa neg anul care trece, sa-l arunc nici macar simbolic la cos, pentru ca atat prin momentele lui bune, cat si prin incercarile lui este un an in care eu am trait si am devenit. Si fara acel an nu pot continua dezvoltarea, devenirea in anul care vine. Recunosc ca se face un salt, sa spunem, de la anul trecut la anul nou – cu noi dorinte, noi perspective, noi provocari, noi elanuri – si ca nicicum nu te poti intoarce la ce e vechi, insa fara momentul de dinainte, saltul nu este posibil.

In concluzie mi-e darg anul trecut si sunt recunoscatoare pentru tot ce am trait si ma bucur privind spre ce urmeaza… in continuare 🙂

Improvizam

“Improvisation is the expression of the accumulated yearnings, dreams, and wisdom of the soul.” – Yehudi Menuhin

“A accepta inseamna a nu forta un anume rezultat (outcome), abandonand astfel orice idee preconceputa. Asta e un exercitiu foarte greu… poate cel mai greu! Pentru ca…” Am scris cateva randuri aici pe site-ul Scolii de improvizatie despre acceptare si “yes… and…” in improvizatie. Enjoy!

improv

Improvizatia sau paradisul relatiilor

Mie imi place improvizatia. Este exact unul din lucrurile de care are nevoie sufletul meu pentru a se exprima artistic. Improvizatia este o arta colaborativa in care protagonistii de pe scena construiesc povesti fara un scenariu prestabilit. Dincolo de faptul ca te exprimi artistic si te amuzi teribil, pentru ca improvizatia este menita sa fie amuzanta, te si construiesti ca om. Inveti sa fii mai bun ca persoana ca sa poti fi mai bun pe scena.

Improvizatia are cateva principii pe care se bazeaza si care fac ca scenele sa fie amuzante si pentru public si pentru cei de pe scena, tocmai pentru ca nu exista un scenariu. Ai niste coordonate care te ajuta sa construiesti o poveste 🙂

Acestea sunt dupa cum urmeaza (le voi lasa cu formularea lor din engleza, este mai sintetica si precisa):

  1. You are all supporting actors.
  2. Always check your impulses.
  3. Never enter a scene unless you are NEEDED.
  4. Save your fellow actor, don’t worry about the piece.
  5. Whatever the problem, be part of the solution.
  6. Your prime responsibility is to support.
  7. Work at the top of your brains at all times.
  8. Never underestimate or condescend to your audience.
  9. No jokes (unless it is tipped in front that it is a joke.)
  10. Trust… trust your fellow actors to support you; trust them to come through if you lay something heavy on them; trust yourself.
  11. Avoid judging what is going down except in terms of whether it needs help (either by entering or cutting), what can best follow, or how you can support it imaginatively if your support is called for.
  12. LISTEN
  13. ACCEPT – SAY YES… AND…

Ganditi-va pentru cateva clipe cum ar fi viata noastra, daca ne-am ghida dupa aceste principii super simple.

Ca sa intelegi si mai bine despre ce vorbesc ai putea sa vezi un spectacol de improv, cum ar fi cel al baietilor de la Backstage Boys sau Impro Fun. Sau poti sa te inscrii la cursurile Scolii de improvizatie de la Teatrul fara frontiere.

backstage

A tacea in ritmul potrivit

27-de-ragazurisursa foto: 27 de ragazuri

Acum aproape doua saptamani m-am oprit la unul din cele 27 de ragazuri – la un atelier de pantomima, explorarea corpului prin pantomima. Silviu Man este cel care ne-a initiat cu pasiune si mult umor in ce inseamna pantomima. Ne-a initiat mai intai explicit prin ceea ce ne-a povestit si prin exercitiile lucrate impreuna si implicit prin propia prezenta si exemplificari de ipostaze pantomimice (nu stiu daca exista asa ceva, daca nu tocmai am inventat o categorie care se refera la gesturi, constructii de miscare specifice pantomimei). Acest atelier mi-a descoperit mai multe lucruri si m-a facut sa reflectez la ele:

* Suntem anchilozati, ne miscam greu la exercitii simple de incalzire a corpului si obosim repede. Suntem incremeniti. De multe ori asta cred ca are efecte si asupra sufletului sau a mintii, care raman si ele incremenite. Va propun sa treceti in revista la sfarsitul zilei in ce pozitie se afla corpul vostru din 30 in 30 de minute pe parcursul a 10-12 ore. Probabil ca nu veti inregistra miscari notabile in afara de ridicatul din pat, mersul la sau de la munca, mutarea cumparaturilor de pe raft in cos si din cos in plasa, culcatul inapoi in pat. In rest stam.

* Pantomima se bazeaza pe izolarea miscarilor corpului, astfel inacat gestul sa fie perceput si decodificat de public aproape de realitatea a ceea ce vrea sa exprime (ganditi-va cum stai atarnat de o franghie, dar fara sa ai o franghie de fapt sau sa mergi, insa fara sa te deplasezi).

* Incercand numai un exercitiu simplu de pantomima, cum este mersul, iti dai seama cam cati muschi trebuie sa pui la treaba in proprpiul corp si cat exercitiu iti trebuie pentru lejeritate. La acelasi exercitiu iti dai seama cat de relexat trebuie sa fii in restul corpului… si al mintii… si nu esti.

* Frumusetea pantomimei nu sta in tehnica impecabila a gesturilor si imaginilor facute de corp, ci in emotia pe care o imprima sufletul miscarii. De fapt este o armonizare. Corpul duce mesajul sufletului spre celalat suflet al spectatorului, tacand in ritmul potrivit.

* Cand faci pantomima trebuie sa fii foarte constient si prezent la fiecare incordare-relaxare de muschi, la fiecare micro-miscare. Sa ai o imagine launtrica a felului cum apare in exterior corpul tau si tot ce faci…

* Iti dai seama ca gesturile pe care le faci cand ai fizic obiectele prezente, trebuie sa fie la fel de reale/realiste cand nu le ai. Ganditi-va cum tineti o floare sau deschideti o usa. Ele nu exista, dar gestul trebuie sa creeze imaginea existentei lor.

* In pantomima daca nu esti autentic dispare magia, totul devine doar o executie bine cizelata sau chiar impecabila, fara fior, fara emotie.

* “Trupul nu stie sa minta, asa ca trebuie lasat sa spuna adevarul”… despre ce este in suflet

* Pana nu incerci sa faci ceva cu corpul tau nu realizezi cata munca, disciplina si tenacitate presupune aceasta arta. E frumos sa degusti un varf de lingurita din ce inseamna drumul, care parcurs frumos, te face sa sclipesti pe scena si sa ii bucuri pe altii.

* Atelierul de pantomima a fost un bun prilej de reflectie asupar corpului, cum il ducem in doua extreme la fel de distructive: fie ne batem joc de el prin alimentatie si ritm de viata aiuritor fie il fetisizam si nu mancam decat la gramaj dupa prescriptia nutrionistului, il impachetam in tot felul de creme si il supunem la tot felul proceduri.

* Corpul este perceput in zilele noastre mai mult ca un instrument, ca o “masinarie” care indeplineste niste functii utilitare: de la caratul cumparaturilor la sex. Daca l-am privi intr-o intrepatrundere cu sufletul sau ca pe o “locuinta” temporara a acestuia, i-am da alta valoare si l-am trata altfel… cu mai mult cap sau cu mai mult suflet 🙂

“Toate femeile din mine”

[…] “Ma intrebam uneori daca viata de femeie inceteaza odata ce ai devenit mama, poate asa era si nu stiam eu. Nici nu aveam pe cine intreba, in jurul meu auzisem multe povesti despre ceea ce se intampla in cuplu odata cu trecerea timpului: indiferenta, rutina, oboseala…si toata lumea parea sa accepte asta ca pe o normalitate. In mine era o voce care spunea ca asta nu e bine. Eu insa nu aveam curaj sa las acea voce sa se exprime.” […]

Cate dintre noi nu am trecut prin asta sau nu am reflectat la aceasta posibilitate, daca inca nu am ajuns in situatia de a o experimenta.

Miercurea aceasta m-am trezit dintr-un somn, dintr-o amortire, ascultand marturisirile Danielei Ivanov din “Toate Femeile din Mine” in lectura Mihaelei Sirbu. Pe masura ce textul evolua si dezvaluia experientele autoarei de cand era copil la casa parintilor, pana acum cand e o femeie de varsta mamei mele, simteam cum trec odata cu ea prin toate femeile din mine, cele care au apucat sa prinda viata (fiica, iubita, fosta iubita…) sau de cele pe care este posibil sa le descopar pe parcursul vietii… poate mama, poate sotie, poate divortata… Desi este o poveste personala, reala, ea este o oglinda in care orice femeie si orice barbat se pot recunoaste si pot vedea reflectata natura relatiilor si experientele femeiesti intr-o societate patriarhala (cu toate ca nu aceasta este intentia declarata textului).

Mihaela Sirbu_Toate Femeile din Mine_28.05.2013_Green HoursAscultand textul era imposibil sa nu simt pana in cele mai fine cute ale sufletului o emotie, o durere, o scrasnire si in acelasi timp un sentiment ca se face drepate. O voce spune cu delicatete si asumare in fata tuturor ca ceea ce traiesti ca femie este valoros, in ciuda anilor in care ti s-a spus in diferite feluri ca “tu nu ai cuvant”. Asa mi-am dat seama cat de putin sunt valorizate in spatiul public experientele noastre ale femeilor in diferite etape ale vietii, cat de putin (spre deloc) vorbim si impartasim despre ce se intampla cu adevarat in sufletul nostru si cum experimentam viata/realitatea zilnica cu bucuriile si poverile ei. Intotdeauna suntem mai degraba sub presiunea de a pastra niste aparente acceptate din punct de vedere social, decat sa ne eliberam de acest fals scut si sa ne lasam vazute (to let ouselves to be seen). Ceea ce este facut vizibil despre femei (in media mai ales) este tributar unor stereotipuri care duc in derizoriu experientele.

“Toate femeile de mine” este un text puternic si profund, de o delicatete si vulnerabilitate cum nu cred ca am auzit/citit la nicio autoare romanca. Este o marturisire a experientelor, a gandurilor despre viata, iubire, despartire, suferinta, maternitate, avort, boala, intimitate, pasiuni, sexualitate, despre societate inainte si dupa ’89, despre lucruri pe care desi le traim ne e teama sa le spunem pe nume. Este un exercitiu de “a vorbi” despre “ceea ce nu se vorbeste niciodata” cu fiul, fiica, sotul, tatal, mama, iubitul, amantul… In cazul particular al Danielei Ivanov este un exercitiu de curaj fata de fiul ei si in acelasi timp o declaratie de iubire si incredere pentru capacitatea fiului de a asculta si intelege viata mamei lui dintr-o perspectiva mai larga si complexa.

Daniela Ivanov_autoare Toate Femeile din MineTextul este frumos si valoros nu doar prin bogatia ideilor si a experientelor impartasite, ci si prin curajul pe care il da femeilor de a vorbi despre ele indiferent daca sunt validate sau nu de vreo figura masculina, investita cu autoritate de orice fel. Iar pentru barbati este un indemn de a avea curaj sa participe la experientele complexe ale femeilor. Cumva sa dea shut down vocii din cap care le “serveste” o poveste default despre “cum este femeia” si sa asculte implicat, sigur vor descoperi ceva nou si frumos.

Am ramas cu doua lucruri importante dupa aceasta lectura “Toate femeile din mine”:

1. fericirea vine din a stii cine esti cu adevarat si de a te exprima consistent cu propriile valori si crezuri, de a fi autentic.

2. sa ii spun mamei mele sa scrie despre ea 🙂 [din pacate niciuna din bunicile mele nu mai traieste, ca sigur si ele ar fi avut multe de scris despre ele]

Sper ca acest eveniment-lectura sa se mai intample curand, nu doar acum in cadrul festivalului Scrie despre tine, pentru ca este un spectacol benefic, vindecator si empowering.

Eu cred…

…cred, in sensul de credinta, certitudine, nu de indoiala sau probabilitate (cu care uneori asemenea formulari sunt investite), ca echilibrul in viata, in starea pe care o avem mentala/emotionala, vine din aflarea mintii, a gandului in acelasi loc cu corpul. Prezenta. De cele mai multe ori corpul este intr-un loc, iar mintea in cu totul altul… destul de departe de acel aici si acum, iar sufletul suporta consecintele.